Partenerul ideal de viață

Loialitatea pare a fi cheia fericirii în căsnicie, peste 60% dintre respondenți au menționat-o printre cele mai importante 5 trăsături ale partenerului de viață.

Printre așteptările cele mai puternice de la un partener de viață ideal regăsim în această ordine și inteligența, simțul umorului și bunătatea.

O treime dintre respondenți au menționat răbdarea și simțul responsabilității printe trăsăturile cele mai dorite la partener.

Urmează maturitatea și stabilitatea emoțională precum și empatia, menționate de mai bine de un sfert dintre persoanele intervievate, populație reprezentativă pentru mediul urban, 18-65 ani.

Loialitatea, simțul umorului și bunătatea reflectă așteptările cele mai puternice de la un partener de viață ideal și sunt împărtășite în mod egal de bărbați și de femei. Contrar înțelepciunii populare însă, bărbații din România își doresc mai mult decât femeile ca partenerul de viață să fie inteligent.

Loialitatea este menționată mai frecvent de tinerii sub 30 de ani decât de persoanele peste 45 de ani. Pe de altă parte, cei peste 30 ani menționează optimismul  printre caracteristicile partenerului de viață ideal mai frecvent decât cei sub 30 ani.

În general, cu cât respondenții sunt mai tineri cu atât sunt șanse mai mari să menționeze maturitatea emoțională printre caracteristicile partenerului ideal iar cu cât aceștia sunt mai în vârstă cu atât e mai probabil sa menționeze generozitatea și toleranța ca trăsături importante pentru acesta.

În ceea ce priveste educația, așa cum era de așteptat, persoanele cu educație superioară apreciază mai mult decît celelalte la partenerul ideal inteligența, curiozitatea intelectuală și spiritul umorului. Interesant este ca personele mai educate sunt și cele care menționează mai frecvent integritatea/ onestitatea printre trăsăturile partenerului ideal.

În schimb, spre deosebire de ceilalți respondenții cu educație medie sau joasă au găsit mai adesea răbdarea dar și pasionalitatea ca trăsături dezirabile ale partenerului ideal.

Veniturile respondenților au făcut diferența doar în ceea ce privește atributele inteligență si integritate/ onestiate care au fost menționate mai frecvent de cei cu venituri mari decât de cei cu venituri mici și atributul răbdare unde situația este inversă, a fost apreciat mai adesea de cei cu venituri mici ca fiind o trăsătură importantă a partenerului ideal.

Starea civilă a respondenților nu face diferenta decât in ceea ce privește caracteristica stabilitatea emoțională care este mai frecvent menționata de cei care trăiesc în uniune consensuală (locuiesc cu partenerul dar nu sunt căsătoriți) decât de către ceilalți - căsătoriți, necăsătoriți, divorțați.

Sarcinile în gospodărie - Necăsătoriți

Am cercetat timpul alocat activităților în gospodărie și contribuția financiară pentru fiecare partener în parte. Astfel, respondentii necăsătoriți au fost rugați să-și imagineze că ar avea un partener de viață înainte de a răspunde cum ar trebui să fie alocate sarcinile în familie și cum ar trebui să contribuie la bugetul comun cei doi soți.

Astfel, în cazul celor necăsătoriți, am constat că există o împărțirea destul de echilibrată a timpului acordat sarcinilor în gospodărie între soț și soție de aproape, astfel soțul se presupune ca ar acoperi 45% din timpul acordat muncii casnice iar soția 47%, restul de 8% revenind altor persoane. În ceea ce privește contribuția financiară, aceștia îți imaginează că soțul va aduce 55% din banii gospodăriei, soția 41% iar restul de 4% ar veni de la altcineva - presupunem că aceștia ar putea fi părinții sau bunicii.

*Baza = persoane necăsătorite

Sexul respondenților, în cazul celor necăsătoriți, nu conduce la diferențe importante în ceea e privește modul în care soții văd împărțirea sarcinilor în gospodăriei și nici în ceea ce privește modul în care anticipează contribuția financiară a partenerilor.

*Baza = persoane necăsătorite

Sarcinile în gospodărie - Căsătoriți/ Uniune consensuală

În cazul celor căsătoriți, dacă ar fi perfect obiectivi, statistic atât femeile cât și bărbații ar trebui să ajungă în medie, cam la aceeași distribuție a timpului alocat sarcinilor în gospodărie. Cu toate acestea, fiecare dintre parteneri are senzația că acordă mai mult timp activităților gospodărești prin comparație cu evaluarea partenerului de sex opus. Femeile căsătorite consideră că trebăluiesc 57% din timpul alocat activităților gospodăriei (37% revenind partenerului) în timp ce bărbații căsătoriți considera că le revine 44% din timp iar partenerelor de viață 52%.

*Baza = persoane căsătorite sau în uniune consensuală (locuiesc cu partenerul fără a fi căsătorite)

Modul în care sunt atribuite sarcinile în familie corespunde mai degrabă conceptului de familie tradițională, gătitul și curățenia casei făcând parte preponderent din atribuțiile soției iar reparatul prin casă fiind rolul atribuit mai degrabă soțului.

În ceea ce privește cumpărăturile, ele se realizează aproape în mod egal de către ambii parteneri singuri sau împreună. Există o corelație între modul în care se fac cumpărăturile odată cu vechimea cuplului. Astfel, pe măsură ce casnicia avansează se fac cumpărături mai rar împreună iar soțul merge mai des la cumpărături. În acest caz poate fi vorba ori de vârsta soților, ori de modificarea comportamentului de achiziție în familie, ori  ambele.

Pe măsură ce cuplul acumulează mai mulți ani împreună, aceste comportamente se întăresc, în sensul că soțiile vor găti și vor face menajul mai des în gospodărie raportat la soții lor, iar soții for face reparațiile în casă în mai multe situații. Această evoluție se poate vedea în graficul de mai jos unde am măsurat frecvența cu care soția realizează anumite activități în funcție de vechimea cuplului.

Am întrebat persoanele căsătorite care au copii despre ponderea timpului petrecut cu aceștia. Astfel, și în ceea privește timpul petrecut cu copiii, soția îl depășește pe soț, acest comportament aliniindu-se cu unul dintre stereotipurile de gen ale societații românești cum că femeia trebuie să se implice mai mult în creșterea copilului decât bărbatul.

*Baza = persoane căsătorite sau în uniune consensuală care au copii

Sarcinile în gospodărie - Divorțați

Pentru a răspunde la întrebările de legate de împărțirea sarcinilor și contribuția la bugetul familiei, persoanele care au divorțat au fost invitate să se gândească la situația din perioada căsătoriei. 

*Baza = persoane divorțate

La cei divorțați diferența este și mai dramatică: femeile consideră că acopereau 80% din timpul alocat sarcinilor gospodărești, în timp ce bărbații își aduc aminte de o distribuție echitabilă de tip 50-50. Pare destul de clar că în cazul cuplurilor divorțate subiectivismul este mult mai accentuat.

*Baza = persoane divorțate

Sarcinile în gospodărie - Concluzie

Distribuția activităților în gospodărie între soț și soție evoluează semnificativ cu statutul marital. În ochii celor necăsătoriți, timpul alocat activităților gospodărești ar trebui să fie aproape egal între soț și soție (51% femeile vs 49% bărbații). În timpul căsătoriei raportul se dezechilibrează, astfel încât femeile aloca mai mult timp gospodăriei decât bărbații (58% femeile vs 42% bărbații).

Cei divorțați își aduc aminte de un dezechilibru și mai mare în ceea ce privește sarcinile alocate în gospodărie (68% femeile vs 32% bărbații).

90% dintre persoanele necăsătorite își imaginează că distribuția sarcinilor între parteneri va fi echitabilă.

In cazul persoanelor căsătorite sau aflate într-o uniune consensuală procentul celor mulțumiți cu împărțirea responsabilităților scade semnificativ până la 74%. 

La cei divorțați inechitatea în împărțirea responsabilităților este exprimată de mai bine de jumătate dintre respondenți (peste 55%). Putem deduce de aici că în cazul cuplurilor divorțate există un nivel ridicat de frustrare legată de acest aspect.

Cât se cheltuiește cu mâncarea animalelor de companie